Dracula – Între Istorie, Mit şi Produs Turistic

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Bran Castle, south side (2)

 

 

 

 

 

 

 

Am citit cartea „Dracula”, am văzut filmul care a avut cartea ca reper, însă abia când am călătorit am început să mă gândesc cu adevărat la mitul lui Dracula. Când spun oamenilor că sunt originară din România sau din Transilvania, apare mereu aceeaşi întrebare, ca un lait-motiv: ce ne spui despre Dracula, “faimosul vampir care suge sângele femeilor frumoase?”. Răspunsul meu era invariabil: „Este doar un mit”; pentru că acum, să-mi dau seama că acest răspuns nu este satisfăcător, nu acoperă coordonatele complexe ţesute în jurul acestui “mit”.

Povestea

queen's maria traditional costumePovestea lui Dracula a început cu mult înainte ca Bram Stoker să fi scris romanul lui gotic, care, împreună cu filmul lui Francis Ford Coppola, au aşezat România pe o hartă mondială a curiozităţilor în asociere cu tenebroasele poveşti cu şi despre vampiri. Dar de unde vin toate aceste poveşti şi, mai cu seamă, sunt aceste poveşti adevărate?

Se spune că în toate istorisirile de acest gen există un dram de adevăr, iar această poveste înconjurată de mister, povestea lui Dracula, merită ascultată. Haideţi să facem o incursiune în istoria anilor 1400, când regele Sigismund de Luxemburg, împărat al Imperiului Roman, punea strajă la graniţele Europei pentru a le păzi de urgia pe care o aducea cu el Imperiul Otoman. În aceste împrejurări istorice, Sigismund a fondat o societate elitistă numită “Ordinul Dragonului”, ai cărei membri au fost prinţi si nobili creştini ai Europei.

the battlefield costume of Vlad Dracula The ImpalerVlad al Valahiei, mai târziu cunoscut sub pseudonimul de Vlad Dracul, a fost şi el membru al acestui ordin. Neagu Djuvara, reputat istoric român, este de părere că ţărănimea română, neşcolită, a făcut trecerea de la cuvântul Dragon la Drac. Chiar dacă ambele cuvinte sunt de origine latină, cel de-al doilea face referire la diavol în limba română, ajungându-se astfel la apelativul atât de vehiculat, Dracula.

Apartenenţa la Ordinul Dragonului se transmitea din tată în fiu; la fel şi pseudonimul Dracula. Astfel s-a ajuns ca fiului lui Vlad al Valahiei, Vlad Ţepeş să i se atribuie apelativul Dracula. Domnitor cinstit însă şi nemilos cu duşmanii – şi naraţiunile istorice ne-o dovedesc din plin – Vlad a devenit cunoscut şi temut pentru tehnicile lui de tortură atât printre otomani cât şi printre nobilimea românească şi oricine altcineva care i se opunea sau se amesteca în treburile statului. Scribi din ţările învecinate au scris pamflete şi poveşti despre prinţul român încă din secolul al XV-lea, producând astfel suficiente materiale pentru ca Stoker să-şi poată construi eroul romanului său în jurul lui Vlad şi să plaseze acţiunea romanului într-o ţară pe care nu a vizitat-o.

bran castle (3)

Dracula – produsul turistic

the family tree of Vlad Dracula The ImpalerÎn 2001, Adrian Năstase, pe atunci prim-ministru al României, a dezvăluit planul Guvernului de a construi cel mai mare parc tematic de distracţii din Estul Europei, Dracula Parc, care ar fi urmat să fie amplasat în apropiere de Sighişoara, locul de naştere al lui Vlad Ţepeş, zonă protejată UNESCO. Anunţul a fost unul de interes la nivel internaţional şi a stârnit diferite controverse, în special pentru că ar fi urmat să fie construit lângă un oraş fortificat datând din secolul al XIII-lea, Sighişoara, în apropiere de câteva sate saxone şi lângă o rezervă protejată de stejari bătrâni.

Diferite grupuri de presiune interesate de conservarea patrimoniului cultural român, Biserica Ortodoxă Română şi unele demnităţi publice, şi-au făcut publică poziţia contrară față de construirea parcului lângă Sighişoara. Chiar şi prinţul Charles al Marii Britanii, fervent admirator al Transilvaniei şi susţinător al conservării zonale, a spus despre construirea parcului că “ar fi o pierdere tragică atât pentru localnici, cât şi pentru cetăţenii întregii Europe”. Cu toate acestea, peste 80% dintre localnici au susţinut construirea parcului. Doi ani mai târziu, s-a propus ca parcul să fie construit în apropierea Bucureştiului, lângă Snagov, locul de îngropăciune al lui Vlad Ţepeş. În 2004, sub guvernul Tăriceanu, Dracula Parc a încetat să mai fie un proiect turistic de mare prioritate, pentru ca mai târziu, în acelaşi an, proiectul să fie abandonat cu desăvârşire. Potrivit autorităţilor române, care erau dornice să desăvârşească acest proiect, parcul ar fi atras anual peste un milion de turişti şi ar fi creat 3000 de locuri de muncă pentru localnici. Opozanţii au considerat însă mult prea optimiste aceste estimări.

bran castle (4)În 2007, Ministerul de Turism al României, împreună cu Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO), publica Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional, un document care prevedea şi stabilea scopurile turismului românesc pentru perioada 2007 – 2026. Documentul nu prevede dezvoltarea niciunui produs turistic cu tematica Dracula.

Cu toate acestea, agenţii de turism independenţi, având în vizor ca public ţintă, mai ales turiştii internaţionali, dezvoltă şi promovează rute turistice cu tematica “Dracula”. Şi de ce nu, atâta timp cât ruta originală a fost creată pentru ei de istorie, rescrisă de către Stoker şi apoi promovată de Coppola pe marele ecran?

 

 

bran castle (1)

Transpunerea unui mit într-un produs turistic cu potenţial şi perspectivă

bran castle (5)Dacă ne uităm puţin la ce spune literatura despre transpunerea unui mit într-un produs turistic, Tom Selwyn (1996) susţine că “turismul este echivalent cu producerea şi consumul de mituri”, în timp ce Anne Buchmann (2006) adaugă faptul că “miturile pot fi, de fapt, un factor care atrage turiştii atunci când aceştia decid să viziteze o destinaţie”. Mai mult, Greg Richards (2007) spune că “o temă potrivită poate să atragă atenţia potenţialilor vizitatori şi poate deveni o atracţie în adevăratul sens al cuvântului dacă este conservată şi interpretată bine”.

Un relevant exemplu de ţară care şi-a relansat industria turismului cu ajutorul miturilor şi cinematografiei este Noua Zeelandă. În 2004, peste 6% (120.000 – 150.000) din turişti aveau ca scop principal vizitarea a cel puţin unei atracţii turistice asociată cu seria de filme ”Lord of the Rings”. Mai mult, după lansarea noului film, ”Hobbit”, în decembrie anul trecut, încă 80.000 de turişti au vizitat Noua Zeelandă cu acelaşi scop.

bran castle (6)Întorcându-ne la Dracula, nu exagerez atunci când susţin că filmul lui Coppola a consolidat imaginea creată de Stoker a contelui Dracula şi a adus-o în contemporaneitate. Transpunerea mitului în timp, asociat cu ceea ce reprezintă în fapt un vampir, duce la o atemporalitate a mitului, agreat nu doar de iubitorul de romane gotice, ci şi de fanii producţiilor hollywoodiene.

Iată cum, construirea unei matrici turistice având coordonatele unui produs turistic atractiv, vandabil şi profitabil, în jurul mitului Dracula, rămânând în graniţele eticului, poate fi o provocare.

Tendinţele arată că rutele culturale sunt produse turistice care cresc în popularitate. În timp ce autorităţile româneşti au ratat şansa de a creea un produs turistic tematic “Dracula”, agenţii de turism independenţi nu numai că au ştiut să folosească această oportunitate, dar au şi găsit maniere sustenabile pentru a-şi livra produsul; rutele cu tematica Dracula oferite de aceştia se adresează în general grupurilor mici de turişti, prin folosirea resurselor locale.

Bran Castle, south sideAceastă rută nu dispune încă de infrastructură şi cadrul necesar pentru a deveni un produs turistic în adevăratul sens al cuvântului. Greg Richards (2007) spune că “o rută culturală devine un produs turistic doar atunci când vizitatorii ei nu sunt doar familiarizaţi cu atracţiile care o compun, ci sunt şi conştienţi de existenţa rutei şi percep experienţa ca fiind superioară datorită existenţei acesteia”.

Dezvoltarea unei astfel de rute implică nu doar agenţii de turism dornici să vândă produsul final, ci şi construirea unui proiect şi implementarea produsului cu rezultate viabile.

Aruncând o privire asupra atracţiilor turistice legate de poveştile ţesute în jurul mitului Dracula, amplasate în diferite judeţe ale ţării, rezultă într-un numar mare de beneficiari, începând cu comunităţile locale şi terminând cu furnizorul de servicii turistice. Este clar că un astfel de produs poate fi creat şi administrat de la nivel central, cu beneficii vizibile pentru diferite regiuni ale ţării.

Potrivit literaturii academice, rutele culturale cresc simţul de proprietate al grupului faţă de rută şi întăresc identitatea culturală a grupului. Acești factori duc la coeziunea grupului şi la cooperare între membrii comunităţii locale.

Mai mult, o astfel de rută ar încuraja dezvoltarea turismului rural unde furnizorul de servicii ar deveni localnicul şi nu marele investitor. Un alt rezultat pozitiv ar fi regenerarea zonelor defavorizate şi revigorarea unor tradiţii locale ameninţate de dispariţie.

Desigur, unii dintre turişti ar putea manifesta o oarecare doză de îndoială privitor la autenticitatea atracţiilor de pe ruta Dracula. Deşi nu toti turiştii sunt preocupaţi de autenticitate, comodificarea şi Disney-ficarea unora dintre atracţii ar putea avea un oarecare impact negativ asupra rutei. Cu toate acestea, dacă acest produs ar fi construit şi administrat într-o manieră sustenabilă, o rută culturală având tematica “Dracula” ar putea fi soluţia cea mai bună pentru exploatarea unui mit pentru care România este oricum cunoscută deja. Susţin aceasta deoarece nu de puţine ori mi s-a întâmplat ca, venind în contact cu turişti din întreaga lume, să fie asociat numele Dracula cu Transilvania şi reciproc. Iată de ce, o astfel de abordare, merită exploatată.

Dincolo de un caracter dur şi de o localizare spaţio-geografică, Dracula şi Vlad Țepes nu au prea multe în comun. Cu toate acestea, mitul lui Dracula s-a dovedit a funcţiona ca un magnet pentru turiştii pasionaţi de istorie şi fani. Şi totuşi, atâta timp cât povestea lui Dracula prezintă interes pentru alţii, alegerea modalităţii de a o expune şi de a o promova ne aparţine.

Autor: Anca Urdea

Foto: www.bran-castle.com

Queen Maria's bedroom 1st floor

the Biedermeier Salon, 2nd floor

The Big Salon, 1st floor (2)

The Big Salon, 1st floor

the castle's loggia, 3rd floor

the costume's room, 2nd floor

the music room and library, 3rd floor (2)

the music room and library, 3rd floor

The Royal Dining Room 2nd floor

the saxon transylvanian room, second floor

The Small Salon, 1st floor

bran castle (2)

Bran Castle east side

Foto A.C. Romania Fotoblog

gambling room floor 4th

King Ferdinand's bedroom, 2nd floor( 2)

King Ferdinand's bedroom, 2nd floor

passing room, 3rd floor

Queen Maria's bedroom 1st floor (2)

Lasă un răspuns