Românii să fie mândri că sunt români, să fie mândri de țara lor și să spună asta cu voce tare!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Nicolae Ratiu (2)Rațiu reprezintă, fără îndoială, un nume cu ecou în lumea afacerilor și filantropiei atât în Marea Britanie, cât și în România. În capitala engleză, fundația cu același nume pune românii laolaltă în diverse ocazii, fie că e promovarea culturii, a tradițiilor sau caritate, fiind un punct de referință și sursă de inspirație pentru o multitudine de proiecte realizate în comunitatea românească.

Fundația Rațiu a fost fondată în anul 1979 la Londra de către Elisabeth și Ion, părinții lui Nicolae Rațiu, pe care am avut onoarea să îl întâlnesc și care a acceptat să ne ofere un interviu la sediul din Manchester Square.

Mărturisește amuzat că se simte complet român când se află în Marea Britanie și total englez când e în România. Cu mamă de origine britanică și tată român, Nicolae Rațiu se bucură, cu siguranță, de bogăția celor două culturi. La întrunire am discutat câte puțin din mai multe subiecte, în principal am dorit să aflu detalii despre nou înființata școală de afaceri de la București – Pilkington Rațiu Business School.

Cum a pornit acest proiect ?

Nicolae Ratiu (3)Ideea școlii a fost, din experiența pe care am avut-o cu Fundația Rațiu, de a susține tinerii studenti români din diferite domenii cu rezultate excepționale în UK. Sunt mulți cei care aleg să studieze aici, absolvenți, căci noi suținem absolvenții cu fundația Rațiu, ajutându-i la master, la MBA. Am simțit că dacă vrem să susținem studenți mai mult în domenii care au de-a face cu democrație, societate civilă, jurnalism, drepturile omului, trebuie să încurajăm sectorul de afaceri, întrucât acesta este cheia pentru viitorul românesc.

O bună parte din absolvenții școlilor de afaceri de aici, am aflat că, deși aveau intenții să se întoarcă în România, nu o fac pentru că descoperă că nu pot să aibă posturi de lucru în țară la nivelul la care ei cred că merită, atât ca afacere, cât și ca salariu. Nu cred că ei caută să obțină același venit și în România ca acela pe care îl au aici, dar caută relativ un echivalent. Oamenii sunt nevoiți astfel să rămână în afara României. Deci a trebuit oarecum să redresăm acest lucru și unicul mod a fost să construim o școală în România unde profesorii și conferențiarii să fie din topul școlilor internaționale de afaceri. Aceștia vor călători la București pentru a preda module de weekend. Este un program executive MBA, prin urmare, avem mereu profesori excepționali. Și cei care frecventează școala sunt persoane de nivel înalt din mediul afacerilor din România, iar faptul că participă la un program acolo îi ajută să meargă și la serviciu în continuare.

Unul din motivele pentru care oamenii merg la școlile de afaceri nu este doar datorită profesorilor renumiți, ci și a colegilor lor, întrucât de acolo crește o rețea importantă de persoane cu care pot colabora în viitor.

Scopul acestei școli este implementarea unei noi viziuni de a face afaceri…

Nicolae Ratiu (4)Evident. Nu vorbim doar de partea tehnică a afacerilor, ci și despre etica și decența în afaceri la nivel global. Este și un sprijin pentru cei care vor să facă afaceri în România. Vom avea participanți persoane din Guvern, persoane din sectorul ONG-urilor și vom oferi burse de studiu. În acest fel există trei brațe importante – piața privată de afaceri, organizațiile non-guvernamentale și guvernul.

Cum arată comunitatea românească din UK?

Crește. Dar nu crește în maniera în care ai crede după ce citești ziarele. Dar crește în modul că sunt diferite mici comunități pe tot teritoriul Marii Britanii și care sunt în continuă dezvoltare. Înainte românii fugeau unii de alții, în loc să se strângă laolaltă. Acum este oarecum altfel, se întrunesc la biserică, la magazinele românești, cu diferite ocazii și evenimente.

Este justificată teama englezilor când scriu că românii vor invada teritoriul din ianuarie 2014, după ce restricțiile pe piața muncii vor fi ridicate?

Nicolae Ratiu (5)Nu cred că prea mulți vor veni în Marea Britanie întrucât cei care au vrut să vină sunt deja aici. A mai fost un val imaginat de media în anul 2006, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.

Televiziunile și ziarele se așteaptă ca românii să apară cum s-a întâmplat cu polonezii, acesta este motivul îngrijorării, când în 2003 au venit în UK mai mulți polonezi decât se așteptau englezii. Diferența este că atunci Marea Britanie era singura țară care le dăduse acces total, ceea ce nu e cazul României acum. Și oricum românii nu au pe lista de preferințe UK ca primă destinație.

Atunci merităm acest tratament?

Se întâmplă asta pentru că britranicii consideră țara lor ca fiind cea mai bună din Europa și, evident, toată lumea vrea să vină aici. De asemenea cred că au cel mai bun sistem de ajutor social și cel mai bun sistem național de sănătate, cu toate că oamenii îl critică ori de câte au ocazia, ceea ce mi se pare un lucru mai degrabă șovinist. Cu toate acestea britanicii, amuzant sau nu, sunt poate cei mai primitori din întreaga Europă. Ei au tradiție mai veche de ospitare, de acceptare a imigranților, în comparație cu oricare altă țară.

Ce putem să facem noi, ca și comunitate, să oprim ca aceste lucruri să devină și mai neplăcute?

Nicolae Ratiu (6)Desigur presa este preocuparea. Am fost intervievat în nenumărate rânduri, la fel și domnul ambasador Ion Jinga a fost intervievat de și mai multe ori și cred că el a fost destul de pe poziție în a redresa situația, însă povestea pare că se rezolvă pentru o scurtă perioadă și apoi apare din nou. Nu de mult, de asemenea, a fost la BBC un reportaj cu o fată de la Cheeky Girls care a fost intervievată și, să fiu sincer, a vorbit destul de sensibil. Dar de ce au ales o fată de la Cheeky Girs să reprezinte comunitatea de români? Nu știu, dar îi doresc succes!

Cred că ceea ce trebuie să facă românii nu este să se ridice și să se apere, pentru că este un atac prostesc oricum, nicidecum nu merită să iei în seamă aceste comentarii. Consider că cel mai bun lucru pe care românii îl pot face este să fie mândri că sunt români, să fie mândri de țara lor și să spună asta cu voce tare!

Să arate contrariul prin exemplu de muncă multă și lucruri interesante pe care le fac. În 99 din 100 de cazuri când vorbești cu cineva despre românii care muncesc pe teritoriul Angliei, vei auzi numai lucruri bune cum ar fi că sunt muncitori, decenți, dornici să ajute în orice situație. Și acest lucru se știe cu precădere în domeniul construcțiilor, unde românii sunt preferați în numeroase proiecte pentru că nu sunt înguști la minte, dacă au o problemă de rezolvat, ei o vor rezolva, nu vor spune ”e problema altcuiva, acea persoană trebuie să o soluționeze”. Nu este atitudinea lor aceasta, este mai degrabă cea a muncitorilor englezi. De aceea sunt preferați românii în construcții, că au o reputație bună.

Ceea ce ați spus este foarte aplicabil. Dar, pe de altă parte, noi nu arătăm lumii și alți oameni excepționali din alte sectoare, nu avem o prezentare mai amplă despre România. Pentru că, dacă stăm să ne gândim, în final, publicul larg citește câteva povești apărute în ziarele gratuite de la metrou, aceleași articole despre țigani, orfani, blocuri gri din vremea comunistă.

Cred că vorbești oarecum ca un român care are un complex de inferioritate.

Am făcut-o intenționat. Încerc să fiu vocea oamenilor din popor.

Nicolae Ratiu (1)Românii nu au nevoie de un complex de inferioritate. De fapt, cred că mulți nici nu îl au. Sunt speculații despre faptul că românii nu sunt în stare să se promoveze, să spună ce e minunat despre ei sau ce e bun în cultura lor. Sunt multe naționalități în această țară. Tu crezi că, de exemplu, lituanienii au o reputație extraordinară în UK, deși au cultură, istorie și tradiție muzicală interesante.

Nu. Deci românii nu sunt mai buni sau mai puțin buni decât lituanienii. Ia o altă țară – Slovacia. Ce știu englezii despre Slovacia? Absolut nimic. Știu mai multe despre România decât despre Slovacia și poate știu lucruri bune, cum ar fi că producem vin bun, că avem aici, în Anglia, o bună balerină – Alina Cojocaru sau o soprană la Royal Opera House – Angela Gheorghiu. Sau, de exemplu, cinematografia românească din prezent – sunt filme de top cotate foarte bine de lumea de specialitate – ”După dealuri”, ca să dau un exemplu recent. De asemenea noi, cu fundația Rațiu, am făcut numeroase festivaluri de film românesc, opt în total, cu precădere pentru a deschide ochii celor de aici, să vadă ce chestii bune vin din sectorul cultural român. Prin aceste inițiative, celelalte persoane au șansa să afle mai multe despre România și să înțeleagă mai bine poporul.

Din păcate, ca să nu menționez că am fost chiar eu în afaceri în acest sector al mass-media, categoric nu în genul de afaceri gen The Sun sau Daily Mail, am fost mai mult în latura serioasă a presei, deci știu ce vând ziarele. Cu cât este mai nepoliticoasă povestea, cu atât place mai multor persoane și oamenii cumpără acel ziar. Știrile pozitive despre România nu se vând, știrile negative da. O crimă vinde, o poveste de dragoste nu.

Considerați că o publicație independentă poate supraviețui în zilele noastre când, din umbră, totul pare a fi condus politic? Putem găsi pe piața media un ziar în totalitate independent?

Din păcate, cred că nu. E foarte trist, dar așa este. Ar fi posibil dacă nu ai urmări nicio linie politică, însă în acest caz ar fi o publicație de diverstisment, care probabil doar ar supraviețui. Un ziar care să aibă ceva de spus, e foarte dificil. Cred că pot să scriu o carte despre presă (râde), despre cum a început, către ce s-a îndreptat, care au fost influențele și mișcarea. Oameni de afaceri privați cumpără media pentru a avea o armă, o armă de apărare pentru a proteja interesele financiare.

Să ne imaginăm că România este o companie care se află în declin. Ce ați face dumneavoastră, având în spate experiența în afaceri, pentru a o pune pe picioare, a o face profitabilă?

Aș face tot ce îmi stă în putință să consolidez setul de reguli, întrucât acest lucru ține România pe loc. Nu există încrederea că obții dreptate în mediul de afaceri, pentru cei care vor să facă afaceri în sau cu România. Nu există încrederea că vei primi un tratament corect și egal când vine vorba, de exemplu, de aplicații ale codului fiscal sau reguli când se fac plățile sau când vine vorba de contracte ale Uniunii Europene cu guvernul. Nu există un set de reguli bine stabilite. Această situație trebuie schimbată urgent în România pentru că asta face o diferență uriașă. Nu văd să se întâmple atât de repede pe cât ar trebui. Lipsa unui sistem juridic independent a dus și la refuzarea României în zona Schengen, pentru că a fost vorba despre corupție. În cele din urmă, țara va găsi liderii potriviți care să facă ceva. Dacă te uiți și la istoria altor popoare, vei vedea că au avut perioade de corupție, însă lucrurile s-au remediat. Asta este și ideea democrației, un sistem care se autocorectează. Trebuie să fim răbdători și optimiști.

Autor: Daniela Vițelaru

Fotografii: Art Prime Gallery

Lasă un răspuns